Dragustea, un simplu cuvânt care trezeşte nenumarate amintiri şi provoacă retrăirea atâtor clipe şi apariţia a numeroase întrebări. Nimeni şi niciodată nu a reuşit şi nici nu va reuşi să explice acest sentiment. În majoritatea cazurilor cel care iubeşte îşi pierde raţiunea, logica şi luciditatea. Încă nu s-a găsit o cauză pentru apariţia acestei stări, nu s-a reuşit a i se da o definiţie adecvată. Fiecare percepe iubirea într-un alt fel, într-un fel total diferit, unic. O întrebare care se întâlneşte în jurul iubirii este: “Poate un om să iubească , pe parcursul vieţii lui, de mai multe ori ??”. Începe să-ţi fie dragă o persoană şi-ţi dai seama, sau crezi că iubeşti, dar cu timpul începe să-ţi placă altcineva. Prin simplu fapt că începi să te îndrăgosteşti de altcineva oare nu pătezi sentimentul iubirii trecute? Mai poţi fi sigur că ceea ce ai simţit a fost iubire?
Dornic de a cunoaşte necunoscutul şi de a trăi noi experienţe, omul confundă sentimente de prietenie, de simpatie puternică, sau atracţia fizică, cu iubirea. Apar astfel relaţiile nereuşite, căsătoriile făcute în grabă, prieteniile iremediabil distruse. Nu există om care să nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, însă, încăpăţânarea omului de a iubi, de a se îndrăgosti, deşi a suferit eşecuri şi a avut parte de deziluzii. Speranţa de a-ţi găsi fericirea iţi dă tărie, te revigorează şi este infinită. Alt lucru de neînţeles este că majoritatea îşi doreşte să iubească, să se îndrăgostească, deşi aceste sentimente aduc nenumarate dureri şi prea multe lacrimi. Mă intreb, de ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie să devină în acelaşi timp şi izvorul suferintelor lui?
A mai rămas o întrebare pe care mai toţi o au în cap la sfârşitul fiecarei relaţii: ” a meritat? “, “merită să iubeşti?”. Sincer, cred că da. Deşi “a iubi” implică “a suferi” nu cred că un om poate să spună că trăieşte fără să iubească. Şi chiar dacă o face nu înteleg ce viaţă ar putea avea, ce mulţumiri? Nu vom fi liberi, lipsiţi de griji şi suferinţe dacă ne v-om înfrâna dorinţa şi simţirile, ci doar daca le trăim.Adriana Neamt
Dragustea, un simplu cuvânt care trezeşte nenumarate amintiri şi provoacă retrăirea atâtor clipe şi apariţia a numeroase întrebări. Nimeni şi niciodată nu a reuşit şi nici nu va reuşi să explice acest sentiment. În majoritatea cazurilor cel care iubeşte îşi pierde raţiunea, logica şi luciditatea. Încă nu s-a găsit o cauză pentru apariţia acestei stări, nu s-a reuşit a i se da o definiţie adecvată. Fiecare percepe iubirea într-un alt fel, într-un fel total diferit, unic. O întrebare care se întâlneşte în jurul iubirii este: “Poate un om să iubească , pe parcursul vieţii lui, de mai multe ori ??”. Începe să-ţi fie dragă o persoană şi-ţi dai seama, sau crezi că iubeşti, dar cu timpul începe să-ţi placă altcineva. Prin simplu fapt că începi să te îndrăgosteşti de altcineva oare nu pătezi sentimentul iubirii trecute? Mai poţi fi sigur că ceea ce ai simţit a fost iubire?
Dornic de a cunoaşte necunoscutul şi de a trăi noi experienţe, omul confundă sentimente de prietenie, de simpatie puternică, sau atracţia fizică, cu iubirea. Apar astfel relaţiile nereuşite, căsătoriile făcute în grabă, prieteniile iremediabil distruse. Nu există om care să nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, însă, încăpăţânarea omului de a iubi, de a se îndrăgosti, deşi a suferit eşecuri şi a avut parte de deziluzii. Speranţa de a-ţi găsi fericirea iţi dă tărie, te revigorează şi este infinită. Alt lucru de neînţeles este că majoritatea îşi doreşte să iubească, să se îndrăgostească, deşi aceste sentimente aduc nenumarate dureri şi prea multe lacrimi. Mă intreb, de ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie să devină în acelaşi timp şi izvorul suferintelor lui?
A mai rămas o întrebare pe care mai toţi o au în cap la sfârşitul fiecarei relaţii: ” a meritat? “, “merită să iubeşti?”. Sincer, cred că da. Deşi “a iubi” implică “a suferi” nu cred că un om poate să spună că trăieşte fără să iubească. Şi chiar dacă o face nu înteleg ce viaţă ar putea avea, ce mulţumiri? Nu vom fi liberi, lipsiţi de griji şi suferinţe dacă ne v-om înfrâna dorinţa şi simţirile, ci doar daca le trăim.Adriana Neamt