Daca lacrimile de obicei sunt ca stopii de ploaie ale mele sunt fulgi de nea, atat de reci au ajuns de suferinta.
Inima imi doarme amortita sub ele intr-o asteptare eterna.
Tu stii bine ce asteapta ea, dar nu intelegi si n-ai sa stii niciodata prin ce trece si ce simte.
Uneori ma mir cum imi iubesc atat calaul.
Probabil deoarece eu pot vedea doar ingerul din tine, si plang si visez la el, la cat de frumos era cand ma iubea.




September 20th, 2009 at 10:19 am
mumos