Tu vrei sa tac, dar nu – nu pot – pentru ca inima-mi sopteste sa vorbesc. Si totusi… cuvinte nu mai au sens in fata ta si singurul lucru ce mai poate razbate spre tine este iubirea mea. Ea e singura ce ma face sa plec capul spre tine. Ea e singura ce ma face sa-ti rostesc cuvintele “Te Iubesc!”… ea ma indeamna sa spun: “te chem, te astept, te doresc”.
Si astfel gandul ma poarta neincetat spre sufletul tau si incearca sa alunge tristetile ce se ascund in el, visand ca intr-o clipa chipul sa-ti fie inundat de bucurii, iar eu sa pot spune: “Bucuria ta este cararea ce duce catre fericirea mea, iar prezenta ta este drumul lin pe care-l recapata viata mea.”



